Eu nu am venit ca să impun altuia voia mea, ci, după pilda lui Hristos, ca să îi slujesc. Încercați să trăiți astfel și veți vedea că harul lui Dumnezeu va fi cu voi. Apoi însușiți-vă această atitudine în fiecare clipă a vieții voastre.
SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE DE LA ESSEX
În creștinism, slujirea în comunitățile eclesiale s-a dezvoltat de la început în cadrul și cu binecuvântarea autorității episcopale. Autoritatea slujirii instituite este înrădăcinată în preoția lui Iisus Hristos şi în misiunea dată sfinților Apostoli. Preoția Mântuitorului Hristos este primită de la Tatăl (Matei, 28, 18), Care o dă mai departe prin Sfântul Duh prin instituire apostolilor iar mai apoi prin succesiune apostolică, urmașilor acestora până în zilele noastre.
Pornind de la preoția instituită chiar de către Hristos, în Biserica primară, slujirea s-a întemeiat pe cele trei trepte ale ierarhie sacramentale (episcop, preot, diacon). Forma slujirii instituite prin chiar cuvintele Sfintei Scripturi, a devenit norma firească în Biserica Ortodoxă și s-a păstrat nu doar în ortodoxie ci se regăsește astăzi și în lumea romano-catolică, la ortodocșii orientali, la vechii catolici, anglicani și în unele biserici protestante.
Spre deosebire de Biserica Ortodoxă, denominațiunile creștine care au preluat modelul de preoție universală proclamat de Luther, definesc slujirea în biserică ca o activitate a laicilor (bărbați sau femei) ce efectuează un serviciu pentru cei din comunitate. Așa-numitele ministere se referă la un spectru larg de slujiri (familie, femei, bărbați, bătrâni, copii și tineri, probleme sociale, droguri, alcoolism, predicare, educație, copii și tineri, misiune, caritate) și sunt încredințate de autoritatea comunității, unor persoane ce practică servicii vocaționale țintit pe un domeniu indicat.
Spre deosebire de lumea protestantă, în Ortodoxie, slujirile (activitățile) din cadrul Bisericii urmăresc învățarea, sfințirea și conducerea credincioșilor către mântuire. Slujirea sacramentală a episcopilor, preoților și diaconilor se îngemănează cu activitatea mirenilor din biserică care cu binecuvântarea autorității eclesiale se îngrijesc de activitățile de cult, educaționale, sociale și misionare ale Bisericii (adunarea parohială, consiliul parohial, comitetul parohial, epitropia, preoții slujitori ).
Structura activităților din cadrul unui comunități ortodoxe acoperă slujirea liturgică, slujirea învăţătorească, filantropia, voluntariatul, activitățile cu tinerii etc.